Diferencia entre revisiones de «Idioma dalmático»

|| Eu sunt Tuone Udaina de porecla "Burbur", de 57 ani, sunt fiul lui Frane Udaina. care, când a murit tatăl său, avea 77 de ani. M-am născut în casa numărul 30, pe drumul care duce la biserică, iar casa mea nu este atât de departe: este la 10 pași. Când eram tânăr, la 18 ani, am început să-mi părăsesc casa și să mă plimb cu niște băieți și fete; eram fericiți în companie și jucam cu mingi. Apoi am renunțat la acest joc și am început să merg la crâșmă să beau un pahar de vin și să mă joc la mure, iar până la miezul nopții și uneori până ziua, toată noaptea, eram în companie, cu 10 și 12 băieți. Apoi am părăsit taverna: am mers să cântăm sub ferestrele iubitului meu. Am fost la școală de la vârsta de cinci ani și apoi am rămas trei ani la școală. Am studiat până la opt ani, am studiat. Și apoi tatăl meu a căzut bolnav și a mers la patronul său, domnul episcop. Tatăl meu a zis: Nu pot să-l las la școală pentru că nu mai pot să merg. Am patru oi. Nu am înțeles ce a vrut să spună și a fost că avea nevoie ca oile să fie păstrate. Atunci că îi zin să nu-și facă griji și lasă-mă meargă să le pască afară dimineața și să le mâne, seara, acasă.

|| Io sono Tuone Udaina, ci i soprannome "Burbur", di anni 57, figlio di Frane Udaina, che, quando mori il suo babbo, aveva 77 ani. Sono nato nella casa del numero 30, della via che mena si viene alla chiesa, e non e tanto lontano la mia casa: e lontana 10 passi. Quand'ero giovanotto, di 18 a, principiai ad uscir di casa mia, e andavo a gironzare con certi ragazzi e ragazze; noi si stava in compagnia alacre e si giocava alle palle. Poi lasciai questo giuoco e principiai ad andare all'osteria a bere il bicchier di vino e a giocare alla mora, e fino alla mezzanotte e talvolta fino a giorno, tutta la notte, si stava in compagnia, fin 10 e 12 ragazzi. Poi si usciva dall'osteria: si andava a cantare sotto alle finestre della mia amorosa. Vado a scuola da quando avevo cinque anni e poi sono rimasta a scuola per tre anni. Ho studiato fino all'età di otto anni, ho studiato. E poi mio padre si ammalò e andò dal suo capo, il signor vescovo. Mio padre ha detto: Non posso lasciarlo a scuola perché non posso più camminare. Ho quattro pecore. Non capivo a cosa si riferisse ed era perché aveva bisogno che le pecore venissero allevate. Quindi gli dico di non preoccuparsi e lasciamelo andare a pascolarle fuori la mattina e condurle a casa la sera.

|}